PÁNDA s. m. invar. Mamifer carnivor asemănător cu un ursuleț, care are blana albă cu pete negre și trăiește în Himalaia (Ailurus fulgens). – Din engl., fr. panda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÁNDA s.m. (Zool.) Mamifer carnivor asemănător cu ursul, care trăiește în Himalaia. [< fr. panda < cuv. tibeto-chinez].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PÁNDA s. m. mamifer rar, asemănător cu ursul alb, cu pete negre pe urechi și în jurul ochilor, care trăiește în pădurile din Himalaia și în munții din China, hrănindu-se cu muguri de bambus. (< engl., fr. panda)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pánda s. m. invar.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PẤNDĂ, pânde, s. f. Faptul de a pândi. ♦ Loc ascuns de unde se poate pândi. – V. pândi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂNDĂ ~e f. 1) Observare atentă dintr-un loc ascuns. ◊ A sta la (sau de) ~ a pândi. 2) Loc dosit de unde se poate pândi. /v. a pândi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PÂNDĂ s. (rar) pândit. (N-ai observat nimic în timpul ~?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pândă s. f., g.-d. art. pândei; pl. pânde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink