PANDANTÍV, pandantive, s. n. 1. Bijuterie care se poartă la gât, atârnată de un lănțișor sau de o panglică. 2. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos, situat în colțurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o turlă. – Din fr. pendentif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PANDANTÍV s.n. 1. Bijuterie, piatră prețioasă în formă rotundă sau ovală, care se poartă atârnată la gât. 2. Porțiune a unei bolți sferice aflată între arcele mari care susțin o cupolă. [Var. pendantiv s.n. / < fr. pendentif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PANDANTÍV s. n. 1. bijuterie, piatră prețioasă rotundă sau ovală, care se poartă atârnată la gât. 2. porțiune triunghiulară a unei bolți sferice între arcele mari care susțin o cupolă sau o turlă. (< fr. pendentif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pandantív s. n., pl. pandantíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PANDANTÍV ~e n. 1) Obiect de podoabă care se poartă la gât, atârnat de un lănțișor. 2) Element de construcție de forma unui triunghi sferic, aflat între arcele ce susțin o cupolă. /<fr. pendentif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink