Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: pandit (substantiv masculin) , pândi (verb tranzitiv) , pândit (adjectiv)   
PANDÍT, pandiți, s. m. Titlu dat savanților, învățaților etc. brahmani din India. Pandit Nehru. – Din fr. pandit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PANDÍT s.m. Titlu dat savanților, învățaților etc. brahmani din India. [< fr. pandit, sanscr. pandita].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PANDÍT s. m. titlu dat inițial brahmanilor în India, astăzi și savanților. (< fr. pandit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pandít s. m., pl. pandíți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PÂNDÍ ~ésc tranz. 1) (despre ființe) A urmări pe ascuns (pentru a prinde, a ataca, a ghici gândurile etc.). 2) A aștepta stând ascuns (pentru a captura, a surprinde etc.). 3) (momente, ocazii potrivite) A aștepta cu răbdare. /<sl. ponditi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PÂNDÍ vb. 1. v. spiona. 2. (prin Ban.) a astăura. (L-a ~ la ieșirea din tură.) *3. a jitări, a pândări. (~ la o pepenărie.) 4. a amenința, (fig.) a paște. (Îl ~ o mare primejdie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÂNDÍ vb. v. păzi, supraveghea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÂNDÍT s. v. pândă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pîndí (pândésc, pândít), vb. – A urmări, a spiona, a iscodi. Sl. pąditi „a împinge, a îmboldi” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Cihac, II, 255; Byhan 326). – Der. pîndă, s. f. (urmărire), deverbal; pîndaci (var. pîndeț, pînditor), adj. (urmăritor); pîndar (var. pîndaș), s. m. (urmăritor; paznic, supraveghetor) din sl. pądarĭ, cf. mr., megl. păndar, bg. pădar, pudar, sb. pëndar; pîndărit, s. n. (slujba și salariul pîndarului); pîndiș, s. n. (pîndă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pândí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pândeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pândít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)