PANDÓRĂ, pandore, s. f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta, folosit în sec. XVI-XVII. – Din fr. pandore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PANDÓRĂ s.f. Instrument muzical cu coarde ciupite, care se folosea mai ales în sec. XVI-XVII. [< fr. pandore, lat. pandura, gr. pandoura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PANDÓRĂ s. f. vechi instrument muzical cu coarde ciupite, cu registru grav. (< fr. pandore)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pandóră (instrument muzical) s. f., g.-d. art. pandórei; pl. pandóre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink