PANGÁR, pangare, s. n. (Rar) Masă pe care se vând lumânările în biserică; p. ext. vânzare a lumânărilor în biserică; venit realizat de biserică din această vânzare. – Din ngr. pangári.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pangár s. n., pl. pangáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pângár, -ă, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (s.f.) spurcăciune, scârnă; (fig.) vorbă murdară, obscenă, trivială. 2. (s.f.) rușine, dezonoare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink