PÁNGLICĂ, panglici, s. f. 1. Fâșie îngustă de bumbac, de mătase, de catifea etc., folosită mai ales ca podoabă (la îmbrăcămintea feminină). ♦ Fâșie îngustă de bumbac sau de mătase îmbibată cu tuș, folosită la mașina de scris. 2. Bandă de pânză, de mușama sau de metal divizată în centimetri, care servește la măsurarea distanțelor. 3. Obiect flexibil de metal sau de alt material, având grosime și lățime mică în raport cu lungimea; bandă. 4. (Zool.; pop.) Tenie. [Var.: (reg.) pándlică, pámblică s. f.] – Din magh. pántlika.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÁNGLICĂ s. l. (reg.) primă, (Mold. și Bucov.) c****a, (Ban.) sârmă. (~ de mătase.) 2. (TEHN.) bandă. (~ la mașina de scris.) 3. v. tenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pánglică (pánglici), s. f. – 1. C****a, bantă, fașă. – 2. Decorație. – 3. Tenie. – Var. (Trans.) pantlică, (Munt.) pamblică, (Banat) plăntică. – Mr. panglică. Germ. Bandel, prin intermediul mag. pántlika (Miklosich, Fremdw., 116; Gáldi, Dict., 149; Bernard 35), cf. ngr. παντλῆϰα, sb., rut. pantlijka, ceh. pantlička. – Der. panglicar, s. m. (fabricant sau vînzător de panglici; scamator, prestidigitator, iluzionist); panglicărie, s. f. (fabrică sau prăvălie de panglici; scamatorie, șarlatanie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pánglică s. f., g.-d. art. pánglicii; pl. pánglici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÁNGLICĂ ~ci f. 1) Fâșie îngustă de material textil, folosită de femei ca podoabă (la îmbrăcăminte, în păr etc.); c****a. ~ de mătase. ◊ A scoate ~ca a) a face scamatorii; b) a amăgi. 2) și fig. Orice obiect având formă de fâșie îngustă. ~ pentru mașina de scris. ~ de metal. 3) pop. Vierme cu corpul plat și foarte lung, care parazitează în intestinul subțire al animalelor carnivore și al omului; c****a; tenie. [G.-D. panglicii] /<ung. pántlika
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PÁNGLICI s. pl. v. iarbă-albă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink