PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Peior.) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PANICÁRD, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de panică. [< fr. paniquard].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PANICÁRD, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care se lasă ușor cuprins de panică. II. adj. care denotă, manifestă panică. (< fr. paniquard)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
panicárd adj. m., s. m., pl. panicárzi; f. sg. panicárdă, pl. panicárde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PANICÁRD ~dă (~zi, ~de) 1) și sub-stantival Care este cuprins (neîntemeiat) de panică. 2) Care provoacă (nejustificat) panică. /<fr. paniquard
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink