Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: panic (adjectiv) , panica (verb tranzitiv) , panică (substantiv feminin)   
PÁNICĂ s. f. Senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (și adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ◊ Expr. A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikós, fr. panique, it. panico, germ. Panik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÁNICĂ s.f. Spaimă, frică mare, subită, adesea fără temei; teroare. [Gen. -cii. / < fr. panique, cf. it. panico, gr. panikos < Pan – zeul care producea groază călătorilor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PÁNICĂ s. f. spaimă mare, subită, adesea fără temei. (< fr. panique, lat. panicus, gr. panikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pánică s. f., g.-d. art. pánicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÁNICĂ ~ci f. Spaimă subită și violentă (fără temei), care cuprinde o persoană sau o colectivitate. ◊ A intra în ~ a se alarma. [G.-D. panicii] /<ngr. panikós, fr. panique, germ. Panik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PANICÁ vb. I. tr. (fam.) a înnebuni, a scoate din minți, a îngrozi. II. refl. a-și pierde capul. (< fr. paniquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pánic adj. m., pl. pánici; f. sg. pánică, pl. pánice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
panicá vb., ind. prez. 1 sg. panichéz, 3 sg. și pl. panicheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)