Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PANÓU, panouri, s. n. 1. Planșă de lemn, de carton etc. de mărimi variate, pe care se lipesc afișe, se scriu lozinci etc. ◊ (Ieșit din uz) Panou de onoare = panou pe care erau prezentate persoane evidențiate în muncă. 2. Porțiune (plană) din suprafața unei construcții sau a unui element de construcție, limitată de rest prin fâșii de altă culoare, cu alt aspect, din alt material etc. ◊ Panou de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comandă și de măsură ale unei mașini, ale unei uzine, ale unui vapor etc.; tablou de comandă. 3. Placă de lemn pe care este fixat coșul la jocul de baschet. 4. (În sintagma) Panou de tragere (sau de tir) = pânză întinsă pe un cadru de lemn, pe care sunt trasate cercuri concentrice sau diverse figuri, folosită ca țintă la exercițiile sau la concursurile de tragere. 5. Element de construcție în formă de perete plin sau constituit din arce, cu grosimea mică în raport cu celelalte dimensiuni, întrebuințat la căptușirea unor elemente de construcție, la susținerea unor aparate, la asamblarea cu alte elemente asemănătoare pentru a forma o piesă, un dispozitiv, o construcție, un sistem tehnic etc. – Din fr. panneau.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PANÓU s.n. 1. Planșă, tablă de lemn, de carton etc. fixată pe un perete sau pe suporturi și folosită pentru afișaj etc. ◊ Panou de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comandă ale unei mașini, ale unei uzine etc.; panou de onoare = panou cu fotografii și informații despre evidențiații unei întreprinderi, instituții etc. 2. Porțiune a unui perete sau a unui tavan despărțită de rest prin elemente de sculptură, de stucatură sau de pictură; (p. ext.) tablou sau țesătură artificială fixată ca decorație pe un perete despărțitor. 3. Tablă mare în fața căreia este fixat coșul de baschet. ♦ Panou de tragere = țintă în formă de panou (1), folosită pentru trageri. 4. Element de construcție plin sau alcătuit din bare, folosit la căptușirea unui zid, la acoperirea unei deschideri etc. ♦ Panou de exploatare = porțiune dintr-un câmp de exploatare cuprinsă între două galerii. [< fr. panneau].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PANÓU s. n. 1. planșă, tablă de lemn, de carton etc. fixată pe un perete sau pe suporturi, pentru afișaj. ♦ ~ de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comandă ale unei mașini, ale unei uzine etc.; ~ de onoare = panou cu fotografii și informații despre evidențiații unei întreprinderi, instituții. 2. porțiune a unui perete sau tavan despărțită de rest prin elemente de sculptură, stucatură ori pictură; (p. ext.) tablou, țesătură artificială fixată ca decorație pe un perete despărțitor. 3. tablă mare în fața căreia este fixat coșul de baschet. ♦ ~ de tragere = țintă în formă de panou (1), pentru trageri. 4. element de construcție plin sau din bare, la căptușirea unui zid, la acoperirea unei deschideri, la construirea fuzelajelor aeromodelelor etc. (< fr. panneau)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PANÓU s. 1. v. afișier. 2. panou de comandă v. tablou de comandă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
panóu (panóuri), s. n. – Planșă, tablă, tăblie. Fr. panneau.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
panóu s. n., art. panóul; pl. panóuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PANÓU ~ri n. 1) Suprafață plană (de lemn, de metal, de stofă etc.) servind pentru afișarea unor informații (afișe, anunțuri, avize, lozinci etc.). 2) Suport de lemn al unui tablou. 3) Prefabricat folosit la construirea clădirilor. 4) Placă de lemn pe care este fixat coșul de baschet. 5): ~ de comandă placă pe care sunt instalate dispozitivele de comandă ale unui sistem tehnic. /<fr. panneau
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)