PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PANTEÍST adj. Referitor la panteism, propriu panteismului; panteistic. // s.m. și f. Adept al panteismului. [< fr. panthéiste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PANTEÍST adj., s. m. f. (adept) al panteismului; panteistic. (< fr. panthéiste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; f. sg. panteístă, pl. panteíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PANTEÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de panteism; propriu panteismului. /<fr. panthéiste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PANTEÍST2 ~stă(~ști, ~ste) m. și f. Adept al panteismului. /<fr. panthéiste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink