PANTEÍSTIC, -Ă, panteistici, -ce, adj. Panteist (1). – Din fr. panthéistique, germ. pantheistisch.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PANTEÍSTIC, -Ă adj. Panteist. [< fr. panthéistique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PANTEÍSTIC, -Ă adj. panteist. (< germ. pantheistisch)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
panteístic adj. m., pl. panteístici; f. sg. panteístică, pl. panteístice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink