PANTELÍSM s.n. Concepție idealistă care susține că la baza dezvoltării fenomenelor este o voință de natură cosmică, care fixează anumite scopuri. ♦ Teorie care afirmă voința ca origine și natură a binelui. [< fr. pantélisme, cf. gr. pas – tot, teleos – scop].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PANTELÍSM s. n. concepție idealistă care susține că la baza dezvoltării fenomenelor se află o voință de natură cosmică, ce fixează anumite scopuri. ◊ teorie care afirmă voința ca origine și natură a binelui. (< fr. pantélisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink