PANTOCRÁTOR s. n. Icoană pictată în bisericile ortodoxe pe bolta naosului, care reprezintă pe Isus Cristos ca împărat al lumii; p. ext. cupola de deasupra naosului, unde se află această icoană. – Din ngr. pantokrátor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PANTOCRÁTOR s.n. (Arte) Reprezentare a lui Isus Cristos ca împărat al lumii în iconografia bizantină. [Cf. it. pantocratore, gr. pantokrator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PANTOCRATÓR s. n. (în iconografia bizantină) reprezentare a lui Cristos ca împărat al lumii. (< fr. pantocrator, gr. pantokrator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
*Pantocrátor (nume dat lui Isus Hristos) (-to-cra-) s. propriu m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
pantocratór s. m. – Chipul lui Iisus ca rege al universului, care este reprezentat de obicei în cupola bisericilor ortodoxe. Gr. παντοϰράτορ.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pantocrátor s. n. (sil. -cra-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink