PANTÓF, pantofi, s. m. Încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă. – Din germ. Pantoffel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PANTÓF s. (înv. și reg.) postal, (reg.) jumătăți (pl.). (~i de vară.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PANTÓF s. v. papuc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pantóf (pantófi), s. m. – Încălțăminte de stradă, papuc. – Mr. pandoflă, megl. pandofli. It. pantofola, germ. Pantoffel, în dialecte prin intermediul ngr. παντάφλα. – Der. pantofar, s. m. (cizmar); pantofărie, s. f. (cizmărie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pantóf s. m., pl. pantófi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PANTÓF ~i m. mai ales la pl. Obiect de încălțăminte cu înălțimea până la gleznă. ~i bărbătești. ~i sportivi. ~i de toamnă. /<germ. Pantoffel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PANTOFII-DOÁMNEI s. pl. v. papucul-doamnei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pantóful-doámnei (bot.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink