PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PANTOMÍM s.m. Actor de pantomimă; mim. [< fr. pantomime, cf. lat. pantomimus, gr. pantomimos < pas – tot, mimos – imitator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PANTOMÍM, -Ă I. s. m. actor de pantomimă; mim. II. s. f. exprimare a ideilor și sentimentelor prin mimică sau prin gesturi. ◊ reprezentație teatrală de acest gen; scenariul unei astfel de reprezentații. (< fr. pantomime, /II/, it. pantomimo, germ. Pantomime)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PANTOMÍM s. mim. (Un ~ celebru, la circ.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pantomím (actor) s. m., pl. pantomími
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PANTOMÍM ~i m. Actor de pantomimă; mim. /<fr. pantomime, germ. Pantomime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink