PARABÓLIC1, -Ă, parabolici, -ce, adj. De forma unei parabole1; curbat. – Din fr. parabolique, germ. parabolisch.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARABÓLIC2, -Ă, parabolici, -ce, adj. Cu caracter de parabolă2; alegoric. – Din fr. parabolique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARABÓLIC1, -Ă adj. Alegoric. [< lat. parabolicus, fr. parabolique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARABÓLIC2, -Ă adj. În formă de parabolă2; curbat. ♦ Antenă parabolică = antenă (2) cu un ecran reflectant în formă de paraboloid. [< fr. parabolique, germ. parabolisch].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARABÓLIC1, -Ă adj. cu caracter de parabolă1; alegoric. (< fr. parabolique, lat. parabolicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PARABOLIC2, -Ă adj. în formă de parabolă2; curbat. ♦ antenă ~ă = antenă (2) cu un ecran reflectant în formă de paraboloid. (< fr. parabolique, germ. parabolisch)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PARABÓLIC adj. curbat. (Oglindă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
parabólic (curbat, alegoric) adj. m., pl. parabólici; f. sg. parabólică, pl. parabólice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PARABÓLIC1 ~că (~ci, ~ce) Care are formă de parabolă; ca o parabolă. /<fr. parabolique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PARABÓLIC2 ~că (~ci, ~ce) Care ține de parabolă; propriu parabolei; alegoric. /<fr. parabolique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink