PARAFONÍE, parafonii, s. f. (Med.) Boală care constă în pronunțarea nazalizată a sunetelor. – Din fr. paraphonie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARAFONÍE s.f. Tulburare a vocii, caracterizată printr-o pronunțare deformată a sunetelor. [Gen. -iei. / < fr. paraphonie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARAFONÍE s. f. 1. tulburare a vocii, care capătă un timbru nazonant. 2. (muz.) mișcare paralelă a vocilor. (< fr. paraphonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
parafoníe s. f., g.-d. art. parafoníei; pl. parafoníi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink