Dex parafraza

PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser.

PARAFRAZÁ vb. I. tr. A exprima prin parafrază (1). ♦ A amplifica (o vorbire, o scriere etc.); a interpreta greșit, în mod tendențios, cu rea-voință. [< fr. paraphraser, it. parafrasare].

PARAFRAZÁ vb. tr. a exprima prin parafrază (1). ◊ a amplifica (o vorbire, o scriere etc.). (< fr. paraphraser)

PARAFRAZÁ vb. (rar) a perifraza. (A ~ pe cineva.)

parafrazá vb. (sil. -fra-), ind. prez. 1 sg. parafrazéz, 3 sg. și pl. parafrazeáză

PARAFRÁZĂ, parafraze, s. f. 1. Expunere, explicație etc. într-o formulare personală (și mai dezvoltată) a conținutului unui text, al unei comunicări orale etc. 2. Piesă muzicală instrumentală de virtuozitate care constituie o prelucrare liberă a unei teme cunoscute. – Din fr. paraphrase.

A PARAFRAZÁ ~éz tranz. (enunțuri) A reda prin parafrază; a exprima prin cuvinte proprii. /<fr. paraphraser

PARAFRÁZĂ ~e f. 1) Expunere a conținutului unui text într-o formulare proprie (de obicei, mai amplă). 2) Piesă muzicală de virtuozitate compusă pe o temă cunoscută (din opere sau din melodii populare). /<fr. paraphrase

PARAFRÁZĂ s.f. 1. Explicație mai largă și într-o formulare personală a unui text dat. ♦ Imitație (în versuri) a unui text, amplificată față de original. 2. Compoziție muzicală care constituie o prelucrare cu caracter liber a unei teme muzicale luate din altă operă. [Cf. fr. paraphrase, it. parafrasi, lat., gr. paraphrasis < para – alături, phrasis – fel de a vorbi].

PARAFRÁZĂ s. f. 1. explicație mai largă și într-o formulare personală a unui text dat. 2. imitație (în versuri) a unui text, amplificată față de original. ◊ (peior.) comentariu verbios și difuz. 3. compoziție muzicală, prelucrare cu caracter liber, de pură virtuozitate, a unei teme luate din altă operă. (< fr. paraphrase, lat., gr. paraphrasis)

parafráză s. f. (sil. -fra-) frază