PARAGÓGĂ, paragoge, s. f. (Fon.; rar) Adăugare a unui sunet sau a unei silabe la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. paragoge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARAGÓGĂ s.f. Adăugare a unui sunet sau a unei silabe la sfârșitul unui cuvânt; epiteză (2). [< fr., gr. paragoge].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARAGÓGĂ s. f. adăugare a unui sunet sau a unei silabe la sfârșitul unui cuvânt; epiteză (2). (< fr. paragoge)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PARAGÓGĂ s. (FON.) epiteză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
paragógă s. f., g.-d. art. paragógei; pl. paragóge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink