PARALIZÍE, paralizii, s. f. (Med.) Boală care se manifestă prin pierderea totală sau parțială a posibilității de mișcare și a sensibilității corpului sau a unei părți a lui; dambla. ♦ Paralizie infantilă = poliomielită. – Din fr. paralysie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARALIZÍE s.f. Pierdere totală sau parțială a mobilității și a sensibilității corpului, cauzată de obicei de leziuni pe creier sau în măduva spinării. [Gen. -iei. / < fr. paralysie, cf. lat., gr. paralysis < para – în lungul, lysis – dizolvare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARALIZÍE s. f. pierdere totală sau parțială a mobilității și sensibilității corpului. ♦ ~ infantilă = poliomielită. (< fr. paralysie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PARALIZÍE s. (MED.) 1. (pop.) dambla, poceală, (înv. și reg.) slăbănogeală, slăbănogie, (Transilv.) gută, (înv.) paralizație, slăbănogire. 2. paralizie infantilă v. poliomielită.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
paralizíe s. f., art. paralizía, g.-d. art. paralizíei; pl. paralizíi, art. paralizíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PARALÍZIE ~i f. Stare patologică provocată de anumite leziuni ale sistemului nervos și manifestată prin incapacitatea de a face mișcări voluntare. /<fr. paralysie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink