PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARANÓIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de paranoia. ◊ Psihopatie paranoică = psihopatie la care predomină tendința patologică spre formarea de idei dominante și prevalente, întreținute de emoții puternice; psihopatie paranoidă; psihoză paranoică = psihoză care apare de obicei la indivizii cu tendință spre supraaprecierea propriei persoane, neîncredere, egocentrism sau la psihopații paranoici. [Pron. -no-ic. / cf. germ. paranoisch, fr. paranoïque].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARANÓIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de paranoia. (< germ. paranoisch, it. paranoico)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
paranóic s. m., adj. m. (sil. -no-ic), pl. paranóici; f. sg. paranóică, g.-d. art. paranóicei, pl. paranóice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PARANÓIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de paranoia; de paranoia Psihoză ~că. [Sil. -no-ic] /<germ. paranoisch
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PARANÓIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care suferă de paranoia. [Sil. -no-ic] /<germ. paranoisch
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink