PARASOLÁR, parasolare, s. n. 1. Dispozitiv (în formă de pâlnie) montat la obiectivul aparatului de fotografiat sau de filmat pentru a împiedica pătrunderea luminii suplimentare în aparat. 2. Apărătoare formată dintr-o placă transparentă (colorată) sau opacă, montată în interiorul unui autovehicul, deasupra parbrizului, pentru a proteja pe șofer de lumina directă a soarelui. – Para2- + solar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARASOLÁR s.n. 1. Apărătoare montată la obiectivul aparatului de fotografiat sau de filmat pentru a împiedica pătrunderea luminii suplimentare în aparat; parasol. 2. Placă transparentă (colorată fumuriu) sau opacă, montată în interiorul unui autovehicul, deasupra parbrizului, pentru a apăra pe șofer de lumina directă a soarelui. [Cf. germ. Parasolar, fr. parasoleil].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARASOLÁR s. n. 1. apărătoare montată la obiectivul aparatului de fotografiat sau de filmat pentru a împiedica pătrunderea luminii suplimentare în aparat. 2. placă transparentă sau opacă, în interiorul unui autovehicul, deasupra parbrizului, pentru a apăra pe șofer de lumina directă a soarelui. (< germ. Parasolar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PARASOLÁR s. (FOTO) (rar) parasol.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
parasolár s. n., pl. parasoláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink