PARASTÁS, parastase, s. n. Slujbă religioasă făcută pentru pomenirea celor morți; p. ext. praznic care se face după o astfel de slujbă; pomană. ♦ (Pop.; concr.) Colac oferit preotului sau persoanelor care au luat parte la această slujbă. [Var.: (reg.) părăstás s. n.] – Din sl. parastasŭ, ngr. parástasis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARASTÁS s. (BIS.) panahidă, pomană, (reg.) prânz, rai.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
parastás (parastáse), s. n. – Recviem, slujbă pentru morți. Mgr. παράστασις, parțial prin intermediul sl. parastasĭ (Cihac, II, 683; Vasmer, Gr., 111).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
parastás s. n., pl. parastáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂRĂSTÁS s. n. v. parastas.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARASTÁS ~e n. 1) Slujbă religioasă oficiată pentru pomenirea morților (la 40 de zile de la moarte). 2) Praznic care se face cu acest prilej. /<sl. parastasu, ngr. parástasis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PARASTASUL-PÓPII s. v. salbă-moale, vonicer.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink