PARAVÁN, paravane, s. n. 1. Perete subțire sau piesă de mobilier formată dintr-unul sau din mai multe panouri articulate, acoperite cu placaj, pânză, hârtie etc., care desparte un anumit spațiu dintr-o încăpere. ♦ Fig. Ceea ce ascunde, maschează, împiedică vederea; ceea ce servește drept pretext pentru a ascunde o acțiune, o faptă etc. 2. (Rar) Baraj de tablă fixat în pământ în fața roiurilor de lăcuste călătoare. – Din fr. paravent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARAVÁN s.n. Perete mobil sau fix prin care se desparte o anumită porțiune dintr-o încăpere. ♦ (Fig.) Ceea ce împiedică vederea. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. paravent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARAVÁN s. n. 1. perete mobil sau fix prin care se desparte o anumită porțiune dintr-o încăpere. 2. (fig.) ceea ce împiedică vederea. (< fr. paravent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PARAVÁN s. v. plasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PARAVÁN s. v. parazăpadă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
paraván (paraváne), s. n. – Perete despărțitor, piesă de mobilier care separă o porțiune dintr-o încăpere. Fr. paravent.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
paraván s. n., pl. paraváne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PARAVÁN ~e n. 1) Panou sau perete subțire de lemn sau de stofă care izolează o parte a unei încăperi de restul spațiului. 2) Obiect care împiedică vederea. 3) fig. Lucru sau persoană care servește drept pretext pentru a ascunde un alt lucru sau o altă persoană. /<fr. paravent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink