PARCAGÍU, parcagii, s. m. (Rar) Paznic, îngrijitor al unui parc (2).- Parc + suf. -giu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
parcagíu s. m., art. parcagíul; pl. parcagíi, art. parcagíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink