Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
PARCÁN, parcane, s. n. 1. Îngrăditură de lemn făcută pentru zăgăzuirea apelor. ♦ Bârnă întrebuințată la construirea unui dig, a unui pod etc. 2. Fortificație făcută în trecut din bârne, scânduri etc.; zid de apărare, parapet. [Var.: (reg.) părcán s. n.] – Din pol., ucr. parkan, magh. párkány.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
parcán, parcáne, s.n. (înv. și reg.) 1. întărire, fortificație din bârne, scânduri; zid de apărare, parapet. 2. îngrăditură de lemn, palancă făcută pentru zăgăzuirea apelor. 3. construcție rudimentară cu rol de delimitare sau încadrare (perete, zid, gard, strungă etc.). 4. bârnă, stâlp de construcție. 5. îngrămădire de bușteni aduși de ape. 6. părți de construcție sau de instalații cu rol de sprijin, de fixare (toc, pervaz, prag, șipcă etc.). 7. numele unor obiecte sau ale unor părți de obiecte de uz casnic (cadru, ramă, chenar, dungă, șanț). 8. numele mai multor unelte (de săpat șanțuri de îmbinare pe șindrilă, cuțit special pentru înflorituri în lemn, unealtă de zidărie etc.). 9. model de înfloritură în lemn. 10. cărare printre straturile grădinii.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
parcán (parcáne), s. n. – Fortificație, zid de apărare. – Var. părcan. Sl. (ceh., pol., rut., rus.) parkan (Cihac, II, 245; cf. Miklosich, Fremdw., 116). E dubletul lui părcan (var. părcam, parcană), s. n. (Trans., Banat, ramă, cadru, ciubuc concav, mulură concavă, bîrnă semirotundă), din mag. párkány.Der. părcăni, vb. (înv., a proteja cu ajutorul unor palisade sau fortificații).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
parcán s. n., pl. parcáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂRCÁN s. n. v. parcan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARCÁN ~e n. 1) înv. mil. Fortificație din lemn. 2) Îngrăditură de lemn pentru zăgăzuirea unei ape curgătoare. 3) Bârnă groasă folosită ca element de rezistență (la construirea digurilor, a podurilor etc.). /<pol., ucr. parkan, ung. párkány
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
pârcán s.n. (înv.) azimă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink


Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)