Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: parcela (verb tranzitiv) , parcelă (substantiv feminin)   
PARCÉLĂ, parcele, s. f. Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări; lot. – Din fr. parcelle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARCÉLĂ s.f. Porțiune de teren bine delimitată care face parte dintr-un teren mai întins. [< fr. parcelle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARCÉLĂ s. f. porțiune de teren delimitată precis și destinată unui anumit scop. (< fr. parcelle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PARCÉLĂ s. v. lot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
parcélă s. f., g.-d. art. parcélei; pl. parcéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PARCELÁ ~éz tranz. (terenuri, păduri etc.) A împărți în parcele; a răclui. /<fr. parceller
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PARCÉLĂ ~e f. Porțiune de teren (de mărimi variabile), de limitată în vederea exploatării. /<fr. parcelle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PARCELÁ vb. I. tr. A împărți în parcele (o suprafață de teren). [< fr. parceller].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARCELÁ vb. tr. a compartimenta un teren, o pădure etc. în parcele. (< fr. parceller)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PARCELÁ vb. (reg.) a răclui. (A ~ un teren.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
parcelá vb., ind. prez. 1 sg. parceléz, 3 sg. și pl. parceleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)