PARCIMONÍE, parcimonii, s. f. (Livr.) Avariție, zgârcenie, calicie. ♦ Fig. Măsură, pondere, reținere (în manifestări). Vorbește cu parcimonie. – Din lat. parcimonia, fr. parcimonie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARCIMONÍE s.f. (Rar) Economie dusă la extrem; zgârcenie. ♦ (Fig.) Măsură, reținere. [Gen. -iei. / < fr. parcimonie, cf. lat. parcimonia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARCIMONÍE s. f. economie dusă la extrem; zgârcenie. ◊ (fig.) măsură, reținere. (< fr. parcimonie, lat. parcimonia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PARCIMONÍE s. v. avariție, calicenie, calicie, reticență, reținere, rezervă, zgârcenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
parcimoníe s. f., art. parcimonía, g.-d. art. parcimoníei; pl. parcimoníi, art. parcimoníile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PARCIMONÍE ~i f. livr. Caracter zgârcit; zgârcenie; avariție. ◊ Cu ~ în cantități mici; cu economie. /<lat. parcimonia, fr. parcimonie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink