PARENCHÍM, parenchime, s. n. 1. Țesut animal cu aspect spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. Țesut vegetal fundamental, bogat în spații intercelulare, care formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor. – Din it. parenchima, fr. parenchyme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARENCHÍM s.n. 1. Țesut moale cu aspect spongios, bogat în vase sanguine. 2. Țesut vegetal, moale și spongios, compus din celule vii, care umple intervalele dintre părțile fibroase. [Pl. -me, -muri. / < fr. parenchyme, cf. gr. parenchyma – umplutură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARENCHÍM s. n. 1. țesut spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. țesut vegetal, moale și spongios, care umple intervalele dintre părțile fibroase. (< fr. parenchyme, gr. parenchyma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
parenchím s. n., pl. parenchíme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PARENCHÍM ~e n. 1) (la animale) Țesut funcțional spongios, cu numeroase vase sangvine, caracteristic unor organe interne (ficat, splină, plămâni etc.). 2) (la plante) Țesut celular de bază, care asigură o serie de funcții (asimilarea, disimilarea etc.). /<it. parenchima, fr. parenchyme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink