PARENÉTIC, -Ă, parenetici, -ce, adj. (Livr.) Moralizator. – Din fr. parénétique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARENÉTIC1, -Ă adj. (Rar) Care îndeamnă la virtute; moralizator. [< fr. parénétique, cf. gr. paraineo – a sfătui, a îndemna].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARENÉTIC2, -Ă adj. Care se referă la naș (la botez), al nașului. ♦ (Fam.) Referitor la porecle. [Cf. fr. parrain – naș].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARENÉTIC1, -Ă I. adj. care îndeamnă la virtute; moralizator. II. s. f. exortație cu caracter moralizator. (< fr. parénétique, it. parenetico)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PARENÉTIC2, -Ă adj. care se referă la naș. ◊ (fam.) referitor la porecle. (< engl. parenetic)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
parenétic adj. m., pl. parenétici; f. sg. parenétică, pl. parenétice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink