PARÉZĂ, pareze, s. f. Lipsă de activitate a unui organ; p. ext. paralizie ușoară, incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă și cu forță diminuată. – Din germ. Parese.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARÉZĂ s.f. Lipsă de activitate a unui organ. ♦ (p. ext.) Paralizie ușoară incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă; parezie. [Cf. fr. parésie < gr. paresis – slăbire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARÉZĂ1 s. f. repugnanță față de muncă, de efort; lentoare, nonșalanță (< germ. Parese)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
-PARÉZĂ2 elem. „paralizie”. (< fr. -parèse, cf. gr. paresis, slăbire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
paréză s. f., g.-d. art. parézei; pl. paréze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PARÉZĂ ~e f. med. Paralizie ușoară (manifestată prin scăderea forței musculare). /<germ. Parese
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink