PARFÚM, parfumuri, s. n. 1. (Adesea fig.) Miros plăcut; mireasmă. ♦ Miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică; p. ext. produsul împreună cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Notă caracteristică, atmosferă specifică. [Var.: (înv.) profúm s. n.] – Din fr. parfum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARFÚM s.n. 1. Miros plăcut; mireasmă (de flori, de substanțe etc.); aromă. 2. Preparat industrial cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe extrase din flori sau pe cale sintetică. [Pl. -muri. / cf. fr. parfum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARFÚM s. n. 1. miros plăcut; mireasmă; aromă. 2. preparat industrial cu miros plăcut, prin amestecarea unor substanțe din flori sau pe cale sintetică. 3. (fig.) notă specifică, atmosferă caracteristică. (< fr. parfum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PARFÚM s. v. mireasmă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PARFÚM s. v. petunie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Parfum ≠ miasmă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
parfúm s. n., pl. parfúmuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PARFÚM ~uri n. 1) Miros plăcut, pătrunzător; mireasmă; aromă. 2) Produs (lichid) plăcut mirositor, preparat din substanțe aromatice. 3) fig. Nuanță deosebită, specifică. ~ul operelor scriitorilor contemporani. /<fr. parfum, germ. Parfum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink