PARÍNC s. m. v. părâng.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
părínc s. m. – Mei. – Var. păring, părîng(ă). Lat. pānĭcum (Philippide, Principii, 17; Pușcariu 1269; Candrea-Dens., 1335; REW 6196), cf. it. panico, fr. panic.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink