Dex parlamentare

PARLAMENTÁRE, parlamentări, s. f. Acțiunea de a parlamenta și rezultatul ei. – V. parlamenta.

PARLAMENTÁRE s.f. Acțiunea de a parlamenta și rezultatul ei; (spec.; la pl.) discuții, tratative în vederea încheierii unui acord, a unui armistițiu etc. [< parlamenta].

parlamentáre s. f., g.-d. art. parlamentării; pl. parlamentări

PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer.

PARLAMENTÁR¹, -Ă, parlamentari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care ține de parlament, privitor la parlament; din parlament. ♦ (Despre o formă de stat) Cu parlament, bazat pe parlament. 2. Conform uzanțelor din parlament; p. ext. care este de o politețe rigidă; ceremonios, protocolar. II. S. m. Membru al unui parlament. – Din fr. parlementaire, it. parlementario.

PARLAMENTÁR², -Ă, parlamentari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlementario.

A PARLAMENTÁ ~éz intranz. A purta discuții (cu partea adversă) în vederea stabilirii unei înțelegeri; a duce tratative; a negocia; a trata. /<fr. parlementer

PARLAMENTÁR¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de parlament; propriu parlamentului. Dezbateri ~e. ◊ Imunitate ~ă privilegiu acordat membrilor unui organ legislativ de a nu putea fi arestați sau judecați fără consimțământul acestui organ. 2) Care are la bază un parlament. Republică ~ă. /<fr. parlementaire, it. parlementario

PARLAMENTÁR² ~i m. Membru al parlamentului. /<fr. parlementaire, it. parlementario

PARLAMENTÁ vb. I. intr. A duce discuții și a face propuneri pentru a ajunge la o înțelegere. [< fr. parlementer, it. parlamentare].

PARLAMENTÁR, -Ă adj. 1. Care aparține parlamentului, privitor la parlament, organizat pe baza unui parlament. 2. Potrivit uzanțelor admise în parlament. // s.m. Membru al parlamentului. [Cf. fr. parlementaire].

PARLAMENTÁ vb. intr. a duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere. (< fr. parlementer)

PARLAMENTÁR, -Ă I. adj. 1. referitor la parlament. ♦ regim ~ = regim al unui stat în care guvernul răspunde pentru activitatea sa în fața parlamentului. 2. potrivit uzanțelor admise în parlament. 3. referitor la acțiunea de a parlamenta. II. s. m. 1. membru al parlamentului. 2. persoană delegată, în timp de război, să ducă tratative de pace sau de armistițiu cu comandamentul inamic. (< fr. parlementaire, it. parlamentario)

PARLAMENTÁ vb. a negocia, a trata. (A ~ cu partea adversă.)

PARLAMENTÁR adj., s. 1. adj. (POL.) legislativ, legiuitor. (Organ ~.) 2. s. (POL.) congresman. (În unele state, ~ ul se numește congresman.) 3. s. (MIL., POL.) (înv.) solitor. (Au trimis un ~ în tabăra adversă.) 4. adj. ceremonios, protocolar. (Stil, limbaj ~.)

parlamentá vb., ind. prez. 1 sg. parlamentéz, 3 sg. și pl. parlamenteáză

parlamentár (de parlament, privitor la parlament) adj. m., s. m., pl. parlamentári; f. sg. parlamentáră, pl. parlamentáre