PARLOÁR, parloare, s. n. (Livr.) Sală de primire a vizitatorilor într-un cămin, într-un internat școlar, într-o cazarmă etc.; vorbitor (III). – Din fr. parloir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARLOÁR s.n. (Rar) Sală de primire (într-un internat, într-o cazarmă); vorbitor. [Pron. -loar. / < fr. parloir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARLOÁR s. n. sală de primire (într-un internat, într-o cazarmă); vorbitor. (< fr. parloir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PARLOÁR s. vorbitor, (înv.) parlatoriu. (~ la un cămin.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
parloár s. n. (sil. -loar), pl. parloáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PARLOÁR ~e n. (într-un spital, cămin, cazarmă etc.) Încăpere specială pentru întrevederi și convorbiri; vorbitor. /<fr. parloir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink