PAROHÍE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creștină condusă de un paroh; enorie; p. ext. biserica dintr-o astfel de utilitate. 2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului. – Din lat. parochia, germ. Parochie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PAROHÍE s. (BIS.) enorie, (înv. și pop.) popor, (înv., prin Transilv.) materă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
parohíe s. f., art. parohía, g.-d. art. parohíei; pl. parohíi, art. parohíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PAROHÍE ~i f. 1) (la creștinii ortodocși) Unitate administrativă bisericească inferioară; enorie. 2) Comunitate de creștini (ortodocși). 3) Sediul și locuința parohului. [G.-D. parohiei] /<lat. parochia, germ. Parochie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink