PARONÍM, paronime, s. n. Cuvânt asemănător cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (și ca origine). – Din fr. paronyme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARONÍM s.n. Cuvânt care se aseamănă ca sunete, dar se deosebește ca sens de alt cuvânt. [< fr. paronyme, cf. gr. para – alături, onoma – nume].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARONÍM s. n. cuvânt asemănător cu altul ca formă, dar deosebit de acesta ca sens. (< fr. paronyme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
paroním s. n. (sil. mf. par-), pl. paroníme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PARONÍM ~e n. Cuvânt care se aseamănă parțial cu altul din punctul de vedere al formei, dar se deosebește ca sens de acesta. /<fr. paronyme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink