PARONIMÍE, paronimii, s. f. Însușirea a două sau a mai multor cuvinte de a fi paronime; situația, relația în care se află mai multe paronime. – Din fr. paronymie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARONIMÍE s.f. Calitatea a două sau mai multe cuvinte de a fi paronime. [Gen. -iei / < fr. paronymie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
paronimíe s. f. (sil. mf. par-), art. paronimía, g.-d. art. paronimíei; pl. paronimíi, art. paronimíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PARONIMÍE ~i f. lingv. Fenomen de asemănare a formei unor cuvinte diferite ca sens. /<fr. paronymie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink