PARONOMÁZĂ, paronomaze, s. f. Figură de stil constând în asocierea de paronime; paronomasie. – Din fr. paronomase.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARONOMÁZĂ s.f. Figură de stil care constă în alăturarea de cuvinte asemănătoare ca formă, dar cu înțeles deosebit; paronomasie. [Cf. fr. paronomase, gr. paronomasia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARONOMÁZĂ s. f. figură de stil, constând în alăturarea de cuvinte asemănătoare ca formă, dar cu înțeles deosebit; paronomasie. (< fr. paronomase, lat., gr. paronomasia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PARONOMÁZĂ s. (rar) paronomasie. (~ este o construcție stilistică.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
paronomáză s. f. (sil. mf. par-), g.-d. art. paronomázei; pl. paronomáze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PARONOMÁZĂ ~e f. Figură de stil constând în folosirea paronimelor pentru a obține anumite efecte expresive. /<fr. paronomase
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink