PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PAROXITÓN, -Ă adj., s.n. (Cuvânt) care se accentuează pe penultima silabă. [< fr. paroxyton].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PAROXITÓN, -Ă adj., s. n. (cuvânt) care are accentul pe penultima silabă. (< fr. paroxyton, gr. paroxytonos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PAROXITÓN, paroxitoane, s. n. Cuvânt care are accentul pe penultima silabă. – Fr. paroxyton (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
paroxitón adj. n. (sil. mf. par-) oxiton
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
paroxitón s. n. (sil. mf. par-), pl. paroxitóne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PAROXITÓN ~ă (~i, ~e) și substantival (despre cuvinte sau forme gramaticale) Care poartă accentul pe penultima silabă. /<fr. paroxyton
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink