PARPIÁN, parpiani, s. m. Mică plantă erbacee cu flori dispuse în capitule albe sau roz, care crește prin locuri uscate (Gnaphalium dioicum). [Pr.: -pi-an] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARPIÁN s. (BOT.; Antennaria dioica) (reg.) f*******e (pl.), linariță, măruncă, părălei (pl.), siminoc, floarea-patului, laba-mâții, scânteiuță-de-munte, sunătoare-de-munte, talpa-mâței, talpa-pisicii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
parpián (parpiáni), s. m. – Plantă (Gnaphalium dioicum). Origine necunoscută. Der. din mag. parlagy gyopar (Cihac, II, 520) e greu de susținut.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
parpián s. m. (sil. -pi-an), pl. parpiéni (sil. -pi-eni)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
părpián, părpiáni, s.m. (reg.) V. parpián.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink