PART interj. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură (dată cu palma). – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PART, -Ă adj. care aparține parților, popor din antichitate, de origine iraniană, dintre Eufrat și Indus. ◊ (s. f.) limbă din familia limbilor iraniene, vorbită de parți. (< fr. parthe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
part interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PARȚI s. m. pl. Veche populație de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, unde a întemeiat un puternic stat sclavagist în sec. III a. Cr. – Din fr. Parthes.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂRȚ, pârțuri, interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul a**l. 2. S. n. Gaze care se elimină cu zgomot prin orificiul a**l. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÂRȚ interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul a**l). /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PÂRȚ interj., s. 1. interj. (reg.) târț! 2. s. (FIZIOL.) gaz, vânt, (pop.) bășină, fâsâială, (prin Bucov. și Maram.) târtâită, (fam.) pam.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pîrț interj. – 1. Imită zgomotul unei bășini. – 2. Arată disprețul. Creație expresivă, cf. pîr, și Liebrecht, Germania, XVIII, 456. – Der. pîrțîi, vb. (a da pîrțuri); pîrțîială, s. f. (serie de bășini); pîrțuică, s. f. (diaree).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
parți (populație iraniană) s. m. pl. (sg. part)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pârț interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pârț s. n., pl. pârțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
L’UNIVERS EST UN CERCLE DONT LE CENTRE EST PARTOUT ET LA CIRCONFÉRENCE NULLE PART (fr.) Universul este un cerc al cărui centru e pretutindeni și a cărui circumferință nu e nicăieri – Pascal, „Pensées”.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink