PARTICULARITÁTE, particularități, s. f. Caracterul a ceea ce este particular (I 1); trăsătură caracteristică, notă distinctivă prin care o ființă sau un lucru se deosebește de altele. – Din fr. particularité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARTICULARITÁTE s.f. Caracterul, natura a ceea ce este particular. ♦ Caracteristică, specific. [Cf. fr. particularité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARTICULARITÁTE s. f. caracter particular. ◊ caracteristică, specific. (< fr. particularité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PARTICULARITÁTE s. v. însușire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Particularitate ≠ universalitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
particularitáte s. f., g.-d. art. particularității; pl. particularități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PARTICULARITÁTE ~ăți f. 1) Caracter particular; notă distinctivă; calitate; proprietate; caracter. 2) Circumstanță particulară. /<fr. particularité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink