PARTITÚRĂ, partituri, s. f. Notație muzicală cuprinzând toate părțile vocilor sau ale instrumentelor, astfel dispuse încât să poată fi urmărite concomitent; p. ext. compoziție muzicală; partițiune. – Din it. partitura, germ. Partitur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARTITÚRĂ s.f. Note destinate unui ansamblu muzical; text muzical cuprinzând totalitatea notelor care se execută în același timp de către membrii unui ansamblu și care pot fi urmărite separat sau concomitent; (p. ext.) compoziție muzicală. [< it. partitura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARTITÚRĂ s. f. text muzical distribuit pe partide vocale sau instrumentale, astfel încât să poată fi urmărit concomitent. ◊ compoziție muzicală. (< it. partitura, germ. Paritur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PARTITÚRĂ s. 1. (MUZ.) compoziție, (rar) partițiune. (I-a înmânat ~ pentru a o executa.) 2. v. rol.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
partitúră s. f., g.-d. art. partitúrii; pl. partitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PARTITÚRĂ ~i f. Text al unei compoziții muzicale cuprinzând toate părțile ei vocale sau instrumentale, dispuse astfel pe portativ încât să poată fi urmărite concomitent. /<it. partitura, germ. Partitur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink