Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PARTIZÁN, -Ă s.m. și f. 1. Adept, susținător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună. 2. Luptător într-un detașament care acționează în spatele frontului inamic. [Cf. fr. partisan, rus. partizan].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PARTIZÁN, -Ă I. s. m. f. 1. adept, susținător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună. 2. luptător într-un detașament organizat, neîncadrat formal în forțele armate, care acționează în spatele frontului inamic. II. adj. care manifestă, exprimă un spirit de partid. (< fr. partisan, rus. partizan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PARTIZÁN s. 1. v. adept. 2. v. părtinitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Partizan ≠ adversar
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
partizán s. m., pl. partizáni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PARTIZÁN ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care adoptă și susține o cauză. ~ al demilitarizării. 2) Participant la lupta armată dusă de detașamente organizate în spatele frontului. /<fr. partisan, rus. partizan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)