Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PÁSTOR, pastori, s. m. Preot protestant. – Din germ. Pastor, lat. pastor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÁSTOR s.m. Preot protestant. [Cf. lat. pastor, germ. Pastor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PÁSTOR s. m. preot protestant. (< lat. pastor, germ. Pastor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pástor s. m., pl. pástori
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PĂSTÓR, păstori, s. m. 1. Cioban. ◊ Compus: (Astron.; pop.) Păstorul-cu-Oile = Cloșca-cu-Pui. 2. Fig. Preot; p. ext. conducător, îndrumător (spiritual). – Lat. pastor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÁSTOR ~i m. Preot protestant. /<germ. Pastor, lat. pastor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PĂSTÓR ~i m. 1) Persoană care are în grijă oile; cioban. ◊ ~ul-cu-Oile constelație din emisfera boreală. 2) rel. Slujitor al cultelor (la protestanți). /<lat. Pastor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PĂSTÓR s. v. cioban.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂSTÓR s. v. părinte, popă, preot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂSTORUL-CU-ÓILE s. art. v. pleiadele.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VARGA-PĂSTÓRULUI s. v. scăiuș, varga-ciobanului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
păstór (păstóri), s. m.1. Cioban. – 2. Pastor, prelat. – Megl. păstir, istr. pastor. Lat. pastor (Pușcariu 1284; Candrea-Dens., 1355; REW 6279), cf. prov. pastre, cat., sp., port. pastor. Rezultatul normal ar fi păstore, dar a fost redus la tipul de decl. II, ca în cazul lui păun, tăun etc. (după Pușcariu, trebuie să se pornească de la un lat. *pastorius; după Tiktin, ar fi fost influențat de substantivele în -or). E dubletul lui pastor, s. m. (pastor protestant), din germ. Pastor. Der. păstorel, s. m. (ciobănaș; codobatură galbenă, Motacilla flava); păstori, vb. (a paște vitele, a ciobăni; a păstori o turmă de credincioși); păstorie, s. f. (ocupație de păstor); păstoresc, adj. (de păstor, pastoral); păstorește, adv. (ca un păstor); păstorit, s. n. (creșterea vitelor); păstoriță, s. f. (ciobăniță); păstoricesc, adj. (rar, pastoral, de păstor spiritual); arhipăstor, s. m. (prelat). – Din rom. provine mag. pásztor (Candrea, Elemente, 400).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
păstór s. m., pl. păstóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Păstórul-cu-Óile (astron.) s. pr. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)