PATÁȘCĂ1, pataște, s. f. (Reg.) 1. Numele mai multor mijloace (rudimentare) de transport sau al unor părți componente ale acestora. 2. Năsălie; dric. 3. Tașcă, [Var.: pătáșcă s. f.] – Cf. tașcă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Înv.) Pitac2. – Din rus. patacka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PATÁȘCĂ1 s. f. Patacă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Reg.) 1. Car mortuar, dric. 2. Targă. [Pl. și: pătăști]
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
PATÁȘCĂ s. pitac. (Moneda austriacă numită ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PATÁȘCĂ s. v. brancardă, car funebru, car funerar, car mortuar, corlată, dric, năsălie, targă, tașcă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
patáșcă1, patáște, s.f. (reg.) 1. numele mai multor mijloace de transport sau al unor părți componente ale acestora (targă, brancardă, năsălie, dric, roabă, fundul căruței, corlată la car, loitră, drug, șa, tașcă etc.). 2. (la pl.) colțunași umpluți cu griș. 4. dedițel de pădure.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
patáșcă (mijloc de transport, tașcă, monedă) s. f., g.-d art. patáștei; pl. patáște
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
patașcă (brancardă, monedă) s. f., pl. pătăști (pataște)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink