PATENTÁR, patentari, adj. m. (Înv.; adesea substantivat) Care plătea patentă (2). – Din patentă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
patentár, patentári, adj., s. (înv.) (persoană) care plătește patentă; (persoană) cu patentă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
patentár s. m., pl. patentári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink