PATERÍC, paterice, s. n. Colecție de povestiri din viața vechilor călugări (trecuți de Biserică în rândul sfinților); text care face parte dintr-o astfel de colecție. – Din sl. paterikŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PATERÍC s. (BIS.) (înv.) otecinic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pateríc (pateríce), s. n. – Cartea cu viețile sfinților părinți. Mgr. πατεριϰόν, parțial prin sl. paterikŭ. Cf. pateriță (mr., megl. pătăriță), s. f. (cîrjă de prelat), din ngr. πατερίτσα, cf. bg., rus. paterica, sb. pȁtarica (Vasmer, Gr., 112).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pateríc s. n., pl. pateríce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PATERÍC ~ce n. rel. Carte în care este descrisă viața unor persoane canonizate de biserică. /<sl. pateriku
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink