Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: patina (verb tranzitiv) , patinare (substantiv feminin)   
PATINÁRE1, patinări, s. f. Acțiunea de a (se) patina1 și rezultatul ei. – V. patina1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PATINÁRE2, patinări, s. f. 1. Acțiunea de a patina2 și rezultatul ei; patinaj. 2. Alunecare alternativă și între limite determinate a unui culisor, într-un ghidaj de translație. ♦ Alunecare a unei roți de vehicul pe calea de rulare, fără învârtirea ei. – V. patina2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PATINÁRE1 s.f. Faptul de a patina1 (2) [în DN]; (Tehn.) Patinat; alunecare (a unei roți). [< patina1 [în DN]].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PATINÁRE2 s.f. Acțiunea de a patina2 [în DN]. ♦ Metodă de finisare care urmărește a da mobilelor sau părților din lemn ale unei clădiri restaurate un aspect vechi. [< patina2 [în DN]].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PATINÁRE s. v. patinaj.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
patináre s. f., g.-d. art. patinării; pl. patinări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti în loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PATINÁ1 ~éz intranz. 1) A merge cu patinele pe gheață; a face patinaj. 2) (despre roțile unui vehicul) A se învârti pe loc sau a aluneca fără să se învârtească din cauza lipsei de aderență la sol. 3) A se deplasa alunecând pe o suprafață netedă și lucioasă. 4) (despre piese de mașini) A aluneca pe suprafața altei piese; a glisa. /<fr. patiner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A PATINÁ2 ~éz tranz. (obiecte de metal, de lemn, de piatră etc.) A face să se patineze (pe cale naturală sau prin procedee tehnice speciale). /<fr. patiner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PATINÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre obiecte de metal, de lemn sau despre clădiri) A se acoperi cu patină. /<fr. patiner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PATINÁ1 vb. I. intr. 1. A merge cu patinele (pe gheață etc.) 2. (Despre vehicule) A nu putea înainta pe un teren alunecos, roțile învârtindu-se pe loc fără a deplasa vehiculul înainte. ♦ (Tehn.) A aluneca pe o piesă de ghidare. [< fr. patiner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PATINÁ2 vb. I. tr. (Despre timp) A acoperi cu patină2 [în DN]. [< fr. patiner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PATINÁ1 vb. intr. 1. a se deplasa cu patinele. 2. (despre vehicule) a nu putea înainta pe un teren alunecos, roțile învârtindu-se pe loc. ◊ (tehn.) a aluneca pe o pistă de ghidare. (< fr. patiner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PATINÁ2 vb. I. refl. (despre obiecte, construcții de metal, de piatră etc.) a se acoperi cu patină2. II. tr. (despre timp) a face să capete patină2. (< fr. patiner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
patiná (a căpăta patină, a se da pe gheață) vb., ind. prez. 1 sg. patinéz, 3 sg. și pl. patineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)